Sculptura:

 

Zoltán Zsakó Sculpsit ridens

 

 Galerie Alain Blondel
128 rue Vieille du Temple 75003 Paris
Tél : 01 42 78 66 67 ● Fax : 01 42 78 47 90
galerie.blondel@wanadoo.fr
www.galerieblondel.com

 

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Zoltán Zsakó este un sculptor francez de origine maghiara nascut pe 3 februarie 1954 la Cluj-Napoca. Dupa ce a obtinut diploma de la Scoala Superioara de Arte Frumoase Kolozsvár, devine conservator al colectiei de « ex-libris » ce apartine Muzeului de Arte Frumoase din Oradea.

Stabilit la Paris din 1982, isi expune frecvent lucrarile si a realizat deasemenea mai multe comenzi publice la Paris, printre care si un basorelief pentru obeliscul din Place des Fêtes si o creatie monumentala pentru intrarea de la Maison de la Chimie. Arta lui Zoltán Zsakó este atipica.

 

« Exemplar prin tehnica sa, exemplar prin cunostiinta sa despre compozitie, prin intelingenta exprimarii acestora, prin finetea lucrarilor, prin extraordinara bogatie a vocabularului sau plastic, mare cunoscator al tuturor anatomiilor in stare buna, stiind sa le interpreteze prin desene minunate, Zoltán Zsakó reuseste sa umanizeze, sa actualizezez situatiile cele mai absurde, cele ale zeilor greci, ale sfintiilor crestini, ale animalelor in libertate cu un umor incantator si bland, insa nu lipsit de inteligenta ».

 

 

                                                                                        Gérard Landrot

 

Interviu

 

Lucian Hetco : “Prima formă de manifestare literară a fost poezia”

Lucian Hetco


Interviu realizat de Tania Pascu

Convergence: In anul 2000 asociatia românilor din Germania (Agero) lansează pe internet, sub coordonarea dumneavoastră, prima revista a românilor din Germania, “Revista Agero”. Depăşind rapid limitele unei publicaţii asociative, revista a devenit o platformă a culturii româneşti contemporane din afara graniţelor ţării. In contextul în care românii din occident nu dau imaginea unei comunităti solidare şi omogene, cum explicaţi acest succes?
Lucian Hetco: Succesul nostru este explicabil în primul rând prin motivaţia, scopul şi spiritul de disciplină al acestei publicaţii. Scopul ei este de a uni şi nu de a dezbina, vechea noastră meteahnă. Venind către cititori din ţara seriozităţii, pragmatismului şi a spiritului corectitudinii, o revistă cu caracter german, socială, corectă politic, discretă şi fără atac la persoană, alcătuită în baza muncii redacţiei, benevole şi cinstite este o prezenţă inedită, nu numai pentru românii din ţară. Statutul său oferă credibilitate, constanţă si continuitate- fapt ce îl subliniază şi cei peste 450 de corespondenţi actuali ai revistei, români din toate colţurile planetei, de la debutanţi valoroşi la personalităţi consacrate.


Convergence: Premiat cu Premiul de excelenţă al Patrimoiului Românesc in 2006, sunteţi printre puţinii reprezentanţi ai diasporei româneşti laureat al acestei distincţii. Ce înseamnă acest premiu, confirmarea calităţii sau impuls catre aprofundarea/continuarea demersului?
Lucian Hetco: Un premiu nu înseamnă cel puţin pentru mine decât o apreciere publică. La prima vedere distincţia de care vorbiţi este o recunoaştere a muncii, seriozităţii şi consecvenţei muncii mele ca editor şi promotor cultural român din Germania. Pe primul plan consider insa că trebuie pusă munca tuturor corespondenţilor noştri, care au construit succesul revistei Agero. Impreuna cu ei, am muncit pentru aceasta idee, în sensul ei comunitar, direct, fără să aştept insa vreo recunoaştere activă, ci din convingerea personală că ceea ce fac este necesar. Faptul că sunt printre puţinii laureaţi din străinătate este pentru mine la fel de puţin important ca şi faptul că în anul 2005 eram de fapt şi cel mai tânăr dintrei premiaţi.


Convergence: In cei 8 ani de cand coordonaţi Revista Agero, aţi avut privilegiul unor întâlniri cu oameni de excepţie, precum Tamara Buciuceanu, Sofia Vicoveanca sau Angela Similea. Cum aţi trăit aceste momente?
Lucian Hetco: Cu foarte multa emoţie! N-am întâlnit numai actori, ori interpreţi celebri, ci şi mari caractere. Pentru mine cel puţin, acest element de ordin moral, are o însemnătate deosebită. Angela Similea, pe scena din Esslingen/Stuttgart, în prezenţa a peste 2200 de spectatori, emisiune televizată de altfel, a fost un eveniment cultural de neuitat, i-aş spune - rarisim. Am avut personal plăcerea şi şansa de a-i putea oferi doamnei Similea un buchet de flori şi să o pot felicita personal pentru efortul care l-a făcut pentru comunitatea românească din Stuttgart şi în general pentru românii din Germania. Am fost cu toţii onoraţi şi fericiţi în acelaşi timp. Dar am avut şi alte prezenţe fascinante aici, pe Gheorghe Zamfir sau pe Stefan Hruşcă, dacă ar fi să-i numim doar pe artişti.


Convergence: Care alte prezente de excepţie au marcat activitatea “Cenaclului Agero”?
Lucian Hetco: Am avut la Stuttgart plăcerea şi onoarea de a avea în primul rând membri cunoscuţi ai diasporei româneşti din Germania, aşa cum era şi normal. Aş menţiona aici pe scriitorul şi jurnalistul Săsărman, fost preşedinte al Ligii LARG, pe scriitorul, poetul şi editorul Ion Dumitru, pe poetul Traian Pop Traian, pe poetul Andrei Zanca, pe poetul Sorin Anca, editorul revistei Galateea, pe istoricul dr. Viorel Roman, profesor la Universitatea din Bremen, pe scriitorul şi filozoful Sorin Borza, scriitorul Eugen Cojocaru, scriitoarea Simona Cărătuş, etnologul şi muzicologul Dr. Lucia Olaru Nenati, sculptorul George Mitrohin, poetul şi epigramistul George Preda, pictoriţa Minodora Tudosie, jurnalistul Liviu Vălenaş, jurnalista şi poeta Dani Rockhoff, cat şi personalităţi precum Pavel Chihaia şi încă mulţi alţii. Dar ceea ce pentru mine are cel puţin la fel de multă importanţă este faptul că între aceşti prestigioşi participanţi, au expus pictură, au recitat poezie conaţionalii noştri de aici, din zona Stuttgart, Am prezentat în cenaclul Agero adeseori istorie reală şi am avut dezbateri active, am simţit pulsul comunităţii cu o intensitate ce ne-a confirmat faptul că românul este şi în străinătate însetat de cultura şi de istoria naţională şi că nu se pierde în cultura ţării de adopţie, chiar dacă integrarea sa presupune o nouă mentalitate.


Convergence: Economist de profesie, cochetaţi de cativa ani buni cu literatura avand deja la activ câteva volume. A devenit literatura profesia dumneavoastră de credinţă?
Lucian Hetco: Într-un alt interviu din luna februarie 2008 spuneam că primul meu contact cu literatura a fost biblioteca vastă a familiei mele de la Oradea. În familia mea s-au adunat şi citit cărţi o viaţă întreagă, iar dacă datorez cuiva ceva, atunci în special mamei mele pot să-i mulţumesc pentru metodă, ambiţia şi perseverenţa ei. Prima mea forma de manifestare a fost poezia; am început să scriu in timpul liceului, iar o parte dintre lucrări le-am publicat în volumul “Oglinda cu suflet” în 2002. Eseurile, comentariile, ultima mea carte, “Românul planetar”, dar şi alte scrieri mai recente, sunt mai degrabă rodul maturităţii, toate acestea au venit în timp, conştient, fără să forţez lucrurile. Nu stiu daca a devenit o “profesiune de credinţă”, dar scrisul reprezinta un fel complet de a participa activ la viaţa socială şi literară a românilor, chiar şi când o faci din străinătate.

Convergence: In calitate de autor al unor eseuri despre românitate, cum vedeti românitatea astăzi, dincolo de orice impulsuri naţionale, dar într-un context international relativ defavorabil?
Lucian Hetco: România trece din nou printr-o periodă tulbure si cred că românitatea trebuie privită cu seriozitate. Mă îngrijorează faptul ca actualei conduceri politice nu-i este încă suficient de clar că doar o Românie puternică economic, cu o rată redusă a şomajului şi cu mult mai puţină migraţie economică, va fi garantul reunirii cu Basarabia. Moldovenii de peste Prut sunt romani şi e păcat că se tratează aceasta problema prea puţin. Mă mai îngrijorează şi faptul că sunt peste 2, 5 milioane de români, prin străinătatea europeană, mai ales, căci şocul acestei emigraţii îl vom resimţi acut, în câţiva ani, când sistemul romnesc de asigurări sociale nu va face faţă cerinţelor unei populaţii îmbătrânite.

Convergence: Care sunt evenimentele majore prevazute pe agenda Agero 2008?
Lucian Hetco: Agenda revistei Agero prevede în primul rând continuitate. Caravana Agero va merge mai departe. Voi încerca să pastrez contactele de valoare, aşa cum vom face noi contacte şi eventual voi lărgi redacţia Agero cu parteneri de valoare din alte ţări europene, ori cu intelectuali prestigioşi din ţară şi străinătate. Invit aici şi intelectualitatea română din Franţa să coopereze cu revista noastră! Cert este că vom fi pe mai departe, aşa cum ne ştiţi şi cum v-aţi obişnuit cu noi.

http://www.agero-stuttgart.de

***

Poezie

 

Mirel Giurgiu-Georg - poet roman stabilit in Germania.



Metamorfoze

Clipei

invesmantate de tine
pe-ntinderile albe
marturie sa stai
si s-o preschimbi in sunet cazut in picaturi dulci
pe portativul pietrei muscate de timp,de ploi si de jivine,
vorbire alba din ochiada privirilor senine,
ofranda de dor si de lumine-
lasa-mi amintire cuvantul de-nviere
prelins pe harfele stalactitelor demult uitate
in pestera viselor moarte-
tu psalmul triadei rosteste-l incaodata
iertare-pace- intelepciune,
sa-mi netezesti piatra colturoasa ce zace
si taie mai departe rani adanci in mine,
tu pulberea s-o imblanzesti
si sa mi-o imprastii pe poteci suind ratacitoare
spre profetii verzi albastre
sub bolti de ramuri tinere
razand la soare...
Ornamentul inimii
cuvantul din privire,
cu verbul tau preschimba piatra neagra de taciune
in cruce alba adastand in rugaciune.


Culori in Babylon


Ziua suind pe scari in spirale de flori,

suspin de viori,
arcus lunecand pe note de flori
un lied trece gandul din noapte in zori-
un lied lunecand pe arpegii de flori
synapse vibrand indulcitii fiori,
un lied scris de flori
suie pe fresce in vechiul Babylon.

Ma lepad pe-ndelete

de luciul parelnicii comori inselatoare
lasand in urma lustrul vremii
zanganind arghirofil-
pierdut e-n taina noptii
vacarmul vorbelor desarte,
pe lespezi de granit
stau cioburi de cuvinte,
reziduurile discursurilor moarte.

Vino cu mine Constantine
sa ne lasam purtati de muze
prin gradini ce suie discret in Babylon,
s-asculti pe Euterpe cand mangaie o harfa
sa vezi cum frescele viaza
cand Terpsyhora joaca
sa-i placa lui Apollon,
hai vino Constantine
in vechi pavilion....

Imbalsamat mi-e gandul
mai ieri ranit nimicitor,
plagi sangerand in mine
acum se-nchid usor,
umbland prin ierbi si flori inalte
soptesc in miez de noapte
psalmi din Testament Cantacuzin,
beau slovele din carte
cum beau din cupe vin...
Vezi bine,Constantine
luminile uitate
de stele de mult moarte
cum urca pe coloane
de flori in Babylon,
lumini de sori ce mor in univers
se-ntind pe piedestale,
se fac aicea vers-
s-astern covor
cantand Semyramidei
un imn color
ce-i insoteste pasul
in umbletul usor.

 

***

 

Cristian Botez - Jurnalist de investigatie si reporter de razboi, a lasat pentru un moment deoparte meseria de jurnalist in favoarea stiloului poetului. Cristian Botez debuteaza în 2002 ca autor de scurte nuvele politiste. Patru ani mai târziu, îmbratiseaza un nou gen literar, si anume poezia. De atunci, a publicat un volum de poezii si îl pregateste pe al doilea.
Poezia "Candva"